Cadoul

10_categorii„Cadou= ceea ce se primeşte sau se oferă în mod gratuit”

– definiţie dupa DEX al limbii române

Am descoperit, nu tare demult, că unii romi vorbitori de limbă română nu ştiu ori poate nu sunt de acord cu această definiţie.

*

În ultimul timp tot mai des întâlneşti pe străzile micului nostru orăşel romi veniţi din Romania. Nu ştiu sigur cărui fapt se datorează această „cinste”, faptului că suntem într-o zonă turistică ori că avem parte de un timp frumos o mare parte a anului, cert este ca de vreo 3 ani încoace, fac parte din viaţa noastră cerşind, încercând sa vândă mărunţişuri şi mai ştiu eu ce-o mai fi făcând.

Alături de locul meu de munca este o agenţie de transferuri băneşti, unde romii, cam în fiecare zi, vin să trimită bani. Cum doamna de la agenţie le cere să scrie numele destinatarului pe hârtie (sunt nume diferite de cele portugueze şi nu vrea doamna să greşească ceva) şi cum majoritatea romilor nu ştiu să scrie(mă refer la cei veniţi aici „pe ospeţe”, nu pot să afirm de restul), vin la mine după ajutor(au descoperit ei că vorbesc româneşte):

-Domniţă dragă, scrie,te rog, aici pe foaie numele ăsta …, că am venit să trimit nişte bani la copilaşi, să nu moară de foame săracii.

Eu, de obicei, le scriu ce vor şi-mi caut de treabă mai departe. Nu le-am zis niciodata nimic de rău, fiecare cu viaţa lui cu problemele lui. Iar ei încet, încet au început să vină şi cu alte întrebări. Întotdeauna amabili şi respectuoşi, mulţumind pentru ajutor. O data, vine o doamna cu un număr de telefon mâzgălit pe foaie:

– Auzi, doamnă dragă, fii drăguţă şi haide cu mine la cabina de telefon, sa-mi ajuţi să sun pe acest număr, că nu am fost la şcoală şi cred că încurc eu ceva că nu se primeste să sun.

–         Doamna, îi zic eu, eu nu am permisiunea să părăsesc locul de muncă. Dar uite, îţi scriu aici cifrele, exact cum sunt la aparatul de telefon şi dumitale o să reuşeşti să suni.

În altă zi, un domn, vine cu o scrisoare de la serviciile sociale:

-Am o mare rugăminte la matale, vezi, te rog, ce scriu proştii ăştea aici în scrisoare că am cerut sa-mi dea ajutor ca am mulţi copii, iar ei,în loc sa-mi trimită banii mi-o trimis scrisoare. Ce vor de la mine, domniţă?

Mă uit la el şi-l întreb:

– Adică cum vine asta, dumitale nu înţelegi, dar ei îs proştii? 🙂

– Ei, am zis-o şi eu aşa fără să mă gândesc.

Şi aşa s-a întins ceva timp, lucrătorii de pe la celelalte oficii vecine, mă tot cicăleau că într-o zi o să mă facă membru de onoare a şatrei . 🙂

Anul acesta, prin ianuarie, intră în oficiu un rom cu diferite calendare pentru anul 2013. Eu explicam ceva unei cliente. El se apropie:

– Uite, doamnă, am hotărât să-ţi dau un cadou!

Mă uit la el, mă uit la calendar… Nu prea aveam eu nevoie de calendar mare de pus pe perete, prefer calendarele mici şi cele de birou. Dar cum să ofensez omul, poate vrea să-mi mulţumească pentru diferitele ocazii când l-am ajutat pe el şi pe alţi cunoscuţi de-ai lui. S-a mai gândi că-s rasistă, că nu vreau să-l iau pentru că-i de la un rom. Îl iau, îi mulţumesc, îi doresc un an nou fericit şi aştept să plece pentru a-mi continua munca mai departe.

-Da nu-mi daţi şi mie un euro să cumpar ceva de mâncare la copilaşi?

Mă uit la doamna din faţa mea, moldoveancă şi ea, ea se uită la mine şi când ne-a pălit o mamă de râs pe ambele, de nu ne puteam opri.

Domnul cu „cadoul” se uita la noi şi nu înţelegea „de ce-ul” veseliei.

Scot un euro şi printre hohote îi zic:

– Halal de aşa cadou, vândut şi cumpărat.Uite, ia euro şi te rog, să nu-mi mai aduci cadouri.

El a plecat. Eu cu doamna am râs încă o bună bucată de timp.june-2013-calendar-dolphins

De câte ori dau cu ochii de calendar mă umflă râsul.

Până la urmă e un calendar deosebit: dăruit, plătit şi care ridică dispoziţia. 😀

 

 

„Deseori binele purcede din rău iar răul din bine” Giacomo Cazanova

”Nu judecați,ca să nu fiți judecaţi”

Evanghelia după Matei

Capitolul 7:1

santa-ceia-600x283 „Cina cea de taină” a lui Da Vinci a fost mereu înconjurată de mister, una din legendele legate de această pictură faimoasă este aceasta:

“Când a conceput scena respectivă, Leonardo da Vinci intenționa să picteze Binele – sub chipul lui Isus şi Răul – sub chipul lui Iuda, prietenul care îl va trăda. La jumătatea lucrului a fost nevoit să se oprească pentru că nu avea modelele ideale.

În timpul unei repetiții a corului bisericesc, a văzut în chipul unuia dentre băieți imaginea potrivită pentru Hristos. L-a invitat la el în atelier şi i-a reprodus trăsăturile .

Au trecut ani, pictura era aproape gata, însă Leonardo nu găsea modelul ideal pentru Iuda. După mai multe zile de căutare, când deja credea că nu va reuși să găsească ceia ce căuta, pictorul a întâlnit un tânăr îmbătrânit prematur, zdrenţăros, beat, lungit pe marginea drumului. Cu mare greutate, a fost dus la biserica unde se picta scena ”Cinei de taină”.

Cerşetorul a fost cărat până acolo,de catre ajutoarele lui Da Vinci și ajutat să se mențină în picioare,  în timp ce da Vinci copia trăsăturile egoismului, necredinţei și ale păcatului, atât de bine imprimate pe faţa lui.

Când pictorul a terminat, cerşetorul, revenindu-şi un pic din beţie – privi cu atenție  pictura din faţa lui și zise, cu un amestec de groază şi tristeţe:
– Am mai văzut pictura asta!

Da Vinci, a rămas surprins și l-a întrebat când a putut s-o vadă.

– Acum trei ani, înainte să fi pierdut tot ce am avut. Pe vremea aceia cântam în cor şi duceam o viaţă bună, iar artistul m-a convins să pozez ca model pentru chipul lui Isus.
– Adică, Binele şi Răul au unul şi acelaşi chip; totul depinde de momentul în care unul sau altul îi taie calea oricărei fiinţe umane.”

În frescă cele două personaje seamănă foarte mult. Chiar dacă pare o poveste frumoasă sunt mulți care afirmă că nu este una adevărată. Adevărată ori nu, povestea duce un mesaj foarte important pentru toți cei ce vor sa-l înțeleagă:

Noi nu ne naștem buni ori răi, ne naștem curați,ca o bucata de lut gata pentru a fi lucrată, iar ceea ce devenim cu timpul, depinde de cei ce ne modelează, cei care ne înconjoară, de situații ce apar, de tăria noastră de caracter în momentul când facem anumite alegeri, când luăm anumite decizii.

Judecând aproapele, trebuie sa fim mai indulgenți, căci nu știm ce va fi mâine în viața noastră și cum am  fi procedat noi, într-o situație similară.

„Nu e vina mea!” (oare?)

„ Când arăţi cu degetul spre cineva, nu uita, trei degete sunt îndreptate spre tine”

vinovat

Ca să vezi neajunsurile cuiva, să critici și să învinuești pe ceilalți e atât de ușor. Ești atât de vajnic și de plin de sine căutând și găsind mereu vinovații.

Dacă ai rămas ud leoarcă după o ploaie, nu e vina ta că nu ai luat umbrela, e vina ploiii că s-a început pe neprins de veste.

Daca ai rămas ars de soare, nu e vina ta că ai adormit pe plajă,fără măcar să-ți pui protector, e vina soarelui puternic și a oboselii, bat-o vina.

Daca ai primit o amendă pentru exces de viteză, e vina polițistului, care nu te-a înțeles și a deșteptătorului, care a sunat prea încet ori n-a sunat deloc, chiar dacă tu ai uitat sa-l setezi înainte de culcare.

Daca iți vizitezi copiii de 2 ori pe an și te pomenești ca nu găsești limbă comună cu ei e vina, societășii, a celui care educă copilul tău, a copilului care nu vrea să te înțeleagă, chiar dacă în momentul când a avut nevoie de susținere,îndrumarea și dragostea ta,erai prea ocupat cu alte probleme ”mai importante”.

Te plângi mereu că nu ai reușit în viață, pentru că Dumnezeu  cănd ți-a dat viața a uitat să-ți umple paharul ochi cu noroc, și tu, de câte ori privești spre el îl vezi pe jumîtate gol și nu vezi partea plină.

Stai toată ziua cu partea moale pe sofa și  invidiezi pe alți ”norocoși” pentru ceea ce au(fără să vezi cât au muncit pentru aceasta) și învinuești părinții că nu ți-au lăsat bogății ori că nu te-au învățat cum să izbutețti în viață.

Aștepți de la copiii tăi să cucerească lumea, să ajungă în vârf de munte,și îi critici dacă au reușit să ajungă numai la jumătate, când tu, nu ai ajuns nici la poalele lui.

Pentru a recunoaște vina este nevoie de curaj, autocritică și intenția de a te schimba, de a-ți corecta greșelile. Dar nu ești tu de vină că curajul nu se cumpara la dugheană, nu se dă de pomană ci trebuie sa-l cauți undeva în interiorul tău și să lupți și să muncești mult pentru a-l scoate la suprafață, pentru  a-l face aliat pe drumul întortocheat al vieții.

Nu ești tu, săracul de tine, vinovat…CUP OF COURAGE

Feng Shui pentru suflet

feng-shui-452x340

În ultimii ani e tare la modă  Feng Shui-ul. Cineva îşi amenajează casa după legile de Feng-shui, alţii nu cumpără casa dacă aceasta nu este poziţionată conform acestor reguli. Fiecare cu apucăturile lui. Mie, din toată ştiinţa asta îmi place treaba cu curăţarea spaţiului, pentru a “lăsa energia pozitivă să circule şi cea negativă să iasă”. Gospodinele au facut chestia asta,care pentru mine e o “curăţenie generală” încă înainte de a afla de Feng Shui, dar acum e mai la modă să zici că ai facut o curăţare a spaţiului de energie negativă,conform legilor vechi chinezeşti si nu-i prea la moda să zici că ai stat şi ai ros şi ai şlefuit de ţi-ai dat cap de manichiura toată  🙂 .

De ce n-ar fi oare tot aşa de simplu să-ţi cureţi şi sufletul şi mintea de “lucrurile vechi şi nefolositoare”, ba chiar dăunătoare. Ai luat cârpa, apa si detergentul, ai ros bine,bine prin toate colţurile minţii, ai trecut şi în compartimentul sufletului si CHANA – curat, limpede,fără gunoaie,fără pietroaie care te trag la fund 🙂 .

Simplu nu?

Am auzit de multe ori fraza: cum aş putea să-mi scot dragostea pentru el/ea din suflet ca să nu mai sufăr.

Eu, nu aş vrea să-mi scot acest sentiment din suflet.Nu din dragoste suferim. Dragostea,dacă-i dragoste ,clar, şi nu necesitatea de a suferi  mai ştiu eu pentru ce motiv, ne îmbogăţeşte sufletul, ne înaripeaza. Indiferent dacă e trecută ori prezentă, împărtăşită de celălalt ori nu, ea e a noastră, ea este mereu cu noi. Chiar daca , de multe ori, copleşită de alte  sentimente negative şi aruncată de noi  într-un colţ mai îndepărtat, ea luptă mereu pentru a învinge, sperănd la ajutor din partea noastră. Cea mai mare dragoste ar trebui să fie dragostea de viaţă, ea trebuie să predomine asupra tuturor celorlalte sentimente de îndragostire care vin şi se duc.

NU, eu n-aş şterge nici un firicel de dragoste din suflet. Aş şterge sentimentele de ură, de frustrare, de tristeţe, acele sentimente, care prin forţa lor,  prin frecvenţa cu care apar, aruncă o umbră pe pozitivul din suflet si fac mai dificilă lupta sentimentelor bune si a optimizmului.dona de casa

Tot chinezii afirmă că procesul de curăţare a spaţiului unde trăim şi muncim, ajută mult la curăţarea lumii interioare, deci, mă duc să fac  o raită prin casă,să aprind câteva lumânări aromatice, să văd dacă  odată cu lucrurile inutile de prin dulapuri, reuşesc să mai arunc şi câte ceva din scheletele de prin colturile sufletului.  🙂