Cu vreo doi ani în urmă, am întrebat o prietenă ce să-i trimit în ajun de-o sărbătoare.
– O felicitare, dar nu virtuală, vreau una adevărată din hârtie.
Nu pot să vă spun sigur cât de fericită s-a simţit ea, când a deschis cutia poştală şi a găsit felicitarea, căci nu eram alături, însă eu am primit o plăcere nemaipomenită de la procesul pregatirii micului gest. Momentele petrecute printre miile de felicitări din secţia de papetărie, amintindu-mi de diferite momente din istoria prieteniei noastre şi încercând să ghicesc care oare i-ar place cel mai mult. În momentul când m-am aşezat cu stiloul în mână pentru a-i scrie mesajul, m-am pomenit dusă de gând,undeva departe în timp şi cu un zâmbet pe buze. La poştă, când am trimis-o, funcţionara m-a privit lung şi mi-a zâmbit şi ea.
De atunci mă strădui cât mai des să înlocuesc felicitările virtuale cu cele de hârtie, chiar dacă uneori ajung cu întârziere(aici mă refer la felicitările de Craciun trimise foştilor mei învăţători la început de decembrie, dar care au ajuns la destinaţie odată cu primii ghiocei). Vorba aia, mai bine mai târziu decât niciodata. 🙂
*
Astăzi, am deschis cutia poştală şi: Surprizaaaaaa! Am găsit acolo o carte poştală de la această prietenă, imagini nemaipomenit de frumoase a locurilor pe unde a trecut ea, cu mesaj scris de mâna, cuvinte puţine,dar care mi-au atins sufletul. Am cuprins-o, am mirosit-o şi am închis ochii, închipuindu-mi cum prietena mea se plimbă prin toate aceste locuri, cum se opreşte pe la chioscurile şi micile magazine cu articole pentru turişti, cum îmi alege imaginea, scrie mesajul zâmbind, merge la poştă şi o înmână doamnei (încă nu am vorbit cu ea, poate că procesul n-a fost chiar aşa, dar mie aşa mi s-a arătat 🙂 ).
Prea ne-am acomodat la noile tehnologii, fără mare efort, alegem mesaje deja alcătuite de alţii, le postăm pe felicitări virtuale şi cu un clic, numai în câteva secunde, o primeşte destinatarul la celălalt capăt al lumii. Primesc şi trimit şi eu aşa felicitări, dar parcă nu-mi stârnesc aceleaşi sentimente ca cele de hârtie, adevărate, ca pe vremuri.
Eu sper că, atunci când prietenii mei primesc felicitări de la mine, simt măcar o parte din fericirea pe care am simţit-o eu astăzi