Toţi adulţiii, undeva în fundul sufletul rămân copii. Uneori acel copil încearca să iasă la suprafaţă pentru a ne reaminti frumuseţea clipei, dar noi îl trimitem iar in ascunzişul lui,căci nu avem timp pentru „prostii”. Nu ştiu cum la alţii, dar la mine copilul se face simţit mai ales în perioada sărbătorilor de iarnă, atunci simt o nostalgie de nedescris pentru iernile din copilărie.
Nostalgia e şi mai mare de câţiva ani încoace, de când sărbătorile de iarnă trec fără pic de zăpadă. Mă uit la ploaia care cade mărunt şi mă gândesc la zăpada care cădea cândva demult acolo unde am fost copil fericit. Scot capul de sub umbrelă, ridic faţa către cer, închid ochii şi încerc să mă simt ca copilul care se întindea pe zăpadă ca să facă steluţă, şi simţea atingerea uşoară a fulgilor în momentul ultimului lor sărut.
Din dorul acesta de iarnă a ieșit și această lucrare mica:
Mă uit la copiii mei cum îşi petrec vacanţa de iarnă la computer si PS şi-mi amintesc de cetăţile făcute din zăpada înaltă de pe malul drumurilor, jocurile organizate de noi cu prinţese în cetate şi cavaleri care se luptau la poalele ei şi multe, multe altele. Nici când simţeam mănuşile ude, nici cand simţeam foame de lup nu plecam acasă, de frică să nu ne oprească părinţii. Mâncam zăpadă ca să potolim foamea, scoteam mănuşile de pe mâini le storceam şi le îmbrăcam aşa ude, dar nu întrerupeam joaca.
Iar împodobirea casei, sălilor de clasă și a bradului era o poveste aparte. La școală se făcea concurs pentru cea mai frumoasă sală, cea mai frumoasă afișă. Bradul mare al școlii era împodobit cu ghirlande și jucării făcute de copiii din toate clasele. Chiar dacă în locul lui Moș Crăciun venea Moș Gerilă, și în loc de cadourile sofisticate din zilele noastre, ne aducea o pungă cu dulciuri se simțea parcă mai mult spiritul de sărbătoare decât acum.
Anul acesta ca să fac ceva diferit și ca să-i distrag un pic de la statul cu mutra în monitor pe spiridușii mei,am dat propunerea să facă fiecare membru al familiei bradul lui. Fic-mea s-a entuziasmat tare, feciorul a zis bun, dar așa cu tonul de ”faceți ce vreți numai dați-mi pace”.
Și acum să mă laud cu rezultatele:
Iar acesta trebuia să-l facă feciorul, dar el a fost numai cu comentariile și mici indicații, tot restul tot pe mine m-a călcat.
Și sa mă laud un pic cu cadoul pe care mi l-a făcut sora mea cu mâinile ei:
Acum vă doresc tuturor un an nou cât mai fericit. La anul și la mulți ani!!!!!!!!!