Cui îi pasă?

Uneori lucruri, cuvinte, intamplari banale, te fac să-ți pui întrebări serioase.

Stând la locul de muncă aud un foșnit afară. Mă uit prin ușa de sticlă și văd o pungă de plastic, care dansa frumos,sub muzica vântului. Ori din cauza curenților de aer, ori din cauza plictiselii vântului, punga facea cercuri interesante și zgomotoase chiar în fața ușii și nu se mișca din vizorul meu. Am admirat-o un pic și, știind că doamna care matură în fiecare dimineață sectorul respectiv deja trecuse pe aici și nu se va întoarce până mâine, mă ridic cu intenția de a pune punga în urna aflată la numai 2 metri de la locul cu pricina. Dar, până să ajung eu la pungă am văzut doi adolescenti ținându-se de mâini, care au pășit-o cu îndrăzneală și au mers mai departe.

Mă opresc și eu, mă întorc la locul de muncă și zic: ia să văd bre, chiar cât timp o să stea punga în mijlocul drumului. Hai că la adolescenții îndrăgostiți, le dau crezare că, doar dragostea-i chioară și privind în ochii iubiți nu-ți mai arde de pungile aruncate pe drum. Printre discuții cu clienții, răspuns la telefoane și alte mici sarcini,tot trăgeam cu coada ochiului la trecători şi pungă.

Au trecut:

*O mămică împingând un căruţ cu un copil de vreun an. Punga năzbâtioasă s-a prins de roata căruţului.Doamna a pus frumos piciorul pe pungă a împins un pic căruţul, a lăsat punga la locul ei în mijlocul trotuarului şi şi-a căutat de drum. Amintesc că urna pentru gunoi se afla la numai 2 metri de loc.

*Doi domni la costum şi cravată, angajaţii băncii din apropiere, au păşit peste punga foşnitoare discutând ceva aprins şi gesticulând energic.

* O doamna parcă scoasă de pe coperta unei reviste de modă, ducânduşi geanta ca o vedetă, cu mâna îndoită din cot numai la 90 grade, a săltat peste pungă ca o căpriţă peste un tufar.

* Un lucrător a unei firme de distribuire, mergând de la maşină spre oficiu din apropiere cu câteva cutii în mâini, era cât pe ce să facă o picătură cu efect chiar în mijloc de trotuar din cauza pungii năzbâtioase. Eu m-am bucurat, la gândul că ăsta sigur la întoarcere pune punga în urnă. Numai că domnul după ce a lăsat cutile, la întoarcere a dat un şut în care a investit toată ciuda pe viaţă, pe picătura care era cât pe ce s-o facă câteva minute înainte şi cine ştie pe ce încă, s-a urcat în camion şi dus a fost.

*O doamnă la o vârstă destul de înaintată,cu părul cărunt frumos aranjat, cu geanta într-o combinare perfectă cu costumul şi mărgelele de la gât, ajutându-se la mers de un baston, ajungând în faţa vestitei pungi s-a aplecat cu greu, a ridicat-o şi a pus-o frumos în urnă. Apoi şi-a continuat drumul mai departe.semn intrebare

Iar eu am rămas cu o mare întrebare la care încă nu am găsit răspuns:

De ce celor cărora le-a rămas cel mai puţin de trăit in această lume le pasă mai mult de ea decât celor care mai au de făcut parte din ea încă mulţi ani înainte?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s