-Mami, da tu ai vrea sa fii regină?
Mă surprinde fic-mea cu o intrebare directă, după ce a ciripit neîntrerupt tot drumul de acasă până la școală, sărind de la un subiect la altul. Eu reușeam doar să îngân uneori, când își trăgea ea aer, câte un ”da”, ”ei da?” și ”nu mai spune” .
Tot așa direct și fără să mă gândesc mult îi răspund zâmbind:
-Păi eu deja sunt regina în casa mea, tu ești prințesa iar frati-to prințul.
-Nu regină de asta, mami, din aia adevărată cu coroană și castel, râde copila cu gust.
-Reginele din zilele noastre nu poartă coroana zi de zi, iar căsuța noastră pentru mine e mai ceva ca un castel.
-Dar acum hai serios, ai vrea să fii regină ”de verdade”(adevărată)?
-Nu, n-aș vrea!
Se oprește în loc și se uită la mine ca la extraterestru.
-Cum așa să nu vrei să fii regină?
Asta e ”bue da fixe”( argou portughez echivalent la ”foarte mișto”).
-Iaca așa, nu vreau. Deseara îți explic de ce, acum fugi la lecții să nu întârzii.
Toată ziua m-am gândit la întrebarea fetei și la privirea ei holbată și mirată ca reacție la răspunsul meu.
Ea vrea să fie prințesă, și eu vroiam cândva, pe la vârsta de 9 ani, când mă săturasem să fiu Zoro, pirat, aviator și alte profesii aventuroase.
Povestea mea preferată era ”Trei alune pentru cenușăreasă.” O vedeam de fiecare dată când o dădeau la televizor, ca prima dată, cu un interes deosebit. Uneori scoteam rochia mamei de mireasă din dulap si mă împodobeam cu ea, îmi puneam o coroniță din carton cu jucării de la brad sfărâmate și lipite pe carton ,ca să lucească și defilam prin casa mare în fața dulapului cu oglindă. Dacă mă lua frigul, zmulgeam cuvertura din catifea cu doi cerbi frumoși pe mijloc, și mi-o aruncam pe spate, lăsând o bucată mare să se întindă pe podea, exact ca in film( nu chiar exact, dar cu un pic de imaginație se potrivea).
Și de ce atunci vroiam să fiu prințesă, iar acum nu vreau nici prințesă, nici regină, nici ducesă,nici actriță,nici cântăreață, etc.?
Pentru că fiind copil, vezi doar o parte a monedei: lux și famă, și-ți pare că e atât de ușoară viața, că toți îți îndeplinesc dorințele la cel mai mic semn, că faci ce vrei și când vrei. Cu timpul ajingi să vezi cealaltă parte: reponsabilitatea, lipsa de intimitate, critica pentru orce gest sau vorbă nereușită…
Acum sunt mulțumită cu statutul de persoană simplă. Cu dreptul meu la greșeli și viață privată.
Seara, după cină, prințesa își amintește de discuția de dimineață:
-Ap, de ce nu vrei tu să fii regină,mamă?
Am încercat să-i explic cât mai pe înțelesul ei, care sunt incomoditățile și părțile negative în a fi o persoană regală, ori o vedetă, mai ales în zilele noastre.
-Dacă ar gândi toți ca tine, ap n-ar mai fi nici prințese, nici vedete. Îmi zice fic-mea îngândurată.
-Tu m-ai întrebat de mine, nu de toți. Eu ți-am spus de ce nu vreau eu să fiu regină. Fiecare are viziunile și dorințele sale.
-Da eu totuna vreau să fiu prințesă, ori poate cântăreață, ori pictoriță, ori croitoreasă, ca să-mi cos rochii de prințesă, ori… mmm mamă, eu cred că nu știu încă, ce vreau să fiu. Dar prințesă ori regină e tare ”fixe”, dacă n-ar fi chestiile astea care mi le-ai zis acuma.