The end

Când s-a trezit dimineața, el mai dormea, încă. I-ar fi plăcut să fie trezită, măcar de ziua ei, cu un sărut și cu cuvinte dulci, așa cum era cândva, dar … l-a lăsat să doarmă și a plecat la serviciu. Era o zi atât de frumoasă de primăvară, că nu rezistă și se opri pentru câteva clipe din drum, ridică fața spre soare și închise ochii. Zumzăitul orașului se transformă într-o melodie  stranie, dar cunoscută și plăcută, căldura și lumina soarelui îi mângâiară chipul și parcă i-a liniștit un pic și sufletul. Poate, totuși, era o fază dificilă dar trecătoare în căsnicia lor. Orice relație are urcușurile și coborâșurile ei.

Pe parcursul zilei, lucrul i-a fost întrerupt de felicitările colegilor și clienților și de sunetele celor ce nu au putut s-o felicite personal, dar au ținut neaparat s-o facă măcar de la distanță. De fiecare dată când suna telefonul, spera să fie el, poate și-a amintit de ziua ei, dar, de fiecare dată, era altcineva, numai nu el.

Printre sunete, felicitări și sarcini de serviciu, mintea îi tot fugea la anii petrecuți împreună, la diminețile cu mic dejun în pat, la plimbările prin oraș, la privirile care spuneau totul și nu mai era nevoie de cuvinte și la multe alte momente de bucurie și fericire. Nu-i revenea nici un moment de ceartă sau tensiune, cu toate că au fost și ele pe parcursul celor 10 ani. În ultimul timp, însă, se schimbase totul. Era rutină, obișnuință și chiar indiferență din partea lui. Ea, nu înțelegea, de ce. Au fost atât de uniți când le-a fost greu, iar acum, când ar trebui să se bucure de viață și de cele realizate, a crescut un perete între ei.

Acasă s-a întors cu flori de la colegi și clienți. Oaspeții veniți să sărbătorească împreună aniversarea, o tot ispiteau, care dintre buchete i-a fost dăruit de soț. Ea zâmbea și schimba vorba, ce putea să le spună, că nici măcar un ”La mulți ani” nu a auzit de la el astăzi?

Seara târziu, după ce plecaseră toți, el s-a apropiat și i-a zis:FLORI OFILITE

– Îmi pare rău, dar am uitat să-ți iau ceva de ziua ta. Dacă vrei, merg acum să-ți cumpăr niște flori.

I-a răspuns, că nu era nevoie, că deja primise multe flori și cadouri în acea zi.

Sub picăturile fierbinți din duș, și-a permis să lase liber sentimentul de tristețe și disperare. A înțeles atât de clar, că nu era o fază trecătoare in căsnicia lor, era sfârșitul.