Cine a facut anii de şcoală în perioada sovietică, cred că îşi mai aminteşte despre povestioara „Pantofii roşii” de N.Calma, una dintre istorioarele prin care ni se arăta nouă, copiilor sovietici, cât de nedreaptă este societatea capitalistă şi cât de norocoşi suntem noi, copiii din „Ţara prieteniei”. Atunci, demult, povestioara a stârnit mare indignare în sufletul meu de copil. O indignare care revine şi astăzi la orice semn de discriminare.
Cum am mai spus-o şi înainte, pentru mine nu are nici o importanţă profesia, naţionalitatea, orientarea sexuală ori culoarea persoanei, atâta timp cât este OM, atâta timp cât acţiunile sale nu dăunează celorlalţi. Zilele astea, un compatriot a reuşit din nou să-mi stârnească nemulţumirea şi indignarea prin atitudinea şi vorbele sale.
În agenţie intră un domn negru (ori de culoare, cum preferă să-i numească portughezii), se salută şi întrebă dacă am timp să-i acord, pentru că ar dori să vadă preţuri pentru o călătorie. În timp ce încercam să găsim ceva convenabil domnului, în agenţie a intrat un concetăţean de-al meu. După o salutare repezită, se apropie cu paşi repezi de masă şi fără să se incomodeze cu faptul că sunt ocupată cu altă persoană întrebă în moldoveneşte cu ironie:
– Da shi cată monita asta aishi? Şi începu să-mi înşire ce l-a adus la agenţie.
Să-i zic omului, că e needucat, n-o să mă creadă, să încep să-i ţin lecţie impotriva discriminării, nu are rost, aşa că îi răspund cu ultimile picături de răbdare:
– Sper că aţi observat că sunt ocupată. Luaţi loc şi aşteptaţi până mă eliberez.
Acesta nu este primul caz, şi eu iaca nu înţeleg cu ce se simte moldoveanul nostru mai presus de negru. Până la urmă şi tu tot aşa ca și el, ţi-ai lăsat ţara şi ai venit pe aceste meleaguri în căutarea unei vieţi mai bune. În ce măsură a reuşit fiecare deja nu a depins şi nu depinde de culoarea pielii ci de norocul şi mintea fiecăruia. Pe parcursul acestor 15 ani de când mă aflu aici, am avut ocazia să lucrez alături de diferite naţionalităţi şi rase. Şi nu aş îndrăzni să categorizez lumea de buni ori răi, educaţi ori needucaţi, în dependenţă de apartenenţa socială, naţională, religioasă ori rasiala. Are fiecare turmă oile sale negre. Ba aş putea afirma, tot din propria experienţă, că de foarte multe ori, ai mai mare ajutor de la o persoană provenientă din alt colţ de lume, decât de la una care s-a născut în aceeaş ţară cu tine.