Dragostea și educația

Zilele acestea, fără să vreau am asistat la o scenă de ”mare dragoste” . Un cuplu ca oricare altul, de vreo 40 de ani, oameni obișnuiți, care stau la cafenea și discută. Ea savurîndu-și cafeaua, el berea, fiecare cu slăbiciunea lui îmtr-o după amiază călduroasă de vară. Dar  discuția lor s-a cam aprins și a luat-o razna, vocile s-au ridicat, tonul s-a schimbat și a începit un schimb de înjurături de la cele mai usoare la cele mai urîte și scandaloase(cu așa ocazie mi-am mai îmbogățit și eu vocabularul cu cîteva combinații de înjurături în portugheză, chiar dacă nu le folosesc).

Aceasta mi-a readus în memorie un alt caz de mulți ani îm urmă, în alt colț de lume, în țara mea natală.

O zi frumoasă de mai, un autocar vechi și jerpelit care mă ducea cu pas de melc și opriri la fiecare cotitură, pentru prima oara, la casa viitorilor socri. Pe geam se vedeau fugind floricelele de pe copaci și cîmpuri, în burtă roiau fluturașii emoțiilor de dragoste și de anticipare a întîlnirii. Discutam ceva cu viitorul soț cînd  atenția ne-a fost atrasă de o discuție mai aprinsa între un cuplu de vreo 30 de ani. Nu-mi mai amintesc acum despre ce era vorba, dar îmi amintesc ceea ce m-a șocat rău. Bărbatul și-a privit soția cu  ură și a strigat de l-a auzit tot autocarul:

– Tashi fa, ca deamu m-ai zai..t! Cînd ți-oi ateriza o labă te lichesc di fereastră!

Femeia, roșie la față, s-a uitat rușinată în jur și a bolborosit ceva sub nas.

Atunci la moment, cum nu văzusem așa ceva la părinții mei și pe deasupra , îndrăgostită peste urechi și cu ”ochelarii roz pe ochi”  toată sitiația m-a stresat rău. Nu puteam să înțeleg cum doua persoane, care s-au iubit, și au hotărît să formeze împreuna o familie, pot să ajungă la așa hal?  Cu toate că la acel moment, ca pentru orice îndrăgostit, dragostea mea pentru mine era pentru totdeauna și ”pînă ce moartea ne va despărți”, nu eram chiar picată din pom și știam că este dragoste și dragoste. Că uneori vine și trece, alteori se transformă în obișnuință ori  în ura, dar s-o transformi chiar îm bătaie de joc, îmi părea prea urît și prea dureros.

Acum, după aproape 20 de ani de experiemță și lecții învățate la școala vieții, după o mulțime de cazuri și istorii cunoscute, după căsnicia care s-a destrămat ca un castel din cărți de jucat, iar  dragostea care atunci părea veșnică, a trecut în ură și apoi în indiferență am înțeles un lucru. Nu are importanță cît durează dragostea, o zi ori o viață întreagă. Nu are importanță care este motivul  și circumstanțele unei despărțiri. Atîta timp cît există un anumit nivel de educație la pateneri, chiar și în momentele de cea mai aprigă ceartă, de cea mai mare ură se poate trece fără josnicia înjurăturilor și ofenselor murdare. Fiecare limbă are atîtea mii de cuvinte că poti sa-ți exprimi orice sentiment, chiar și cele mai negative, fără să recurgi la prostii și grosolănii.