Școală fii binevenită

A dat Domnul, Ministerul culturii portughez, direcția școlii și nu mai știu cine, și s-a început anul școlar și pentru copiii mei. Cam târziu anul acesta, pe 21 septembrie, dar, fiecare bordei cu al lui obicei. Am răsuflat ușurată, cu toate că aceasta presupune și din partea mea mai multe griji și alergatură. Deja începeam să fac criză de isterie, de câte ori mă întorceam de la lucru și-i găseam pe ambii corojiți, când la computer, când la tabletă, când la telefon.

Cum e și firesc, am fost la adunările de început de an.

Adunare la fecior, clasa a 12ª : au venit 4 părinți și 6 elevi. Dirigintele, fără să comenteze ceva în privința ”mulțimii adunate”, ne-a spus ce a avut de spus, care a avut dubii le-au clarificat, și peste jumate de ora, ne-am dorit succese și un an lectiv cât mai bun, și ne-am dus care și de pe unde a venit.

Adunare la fiică, clasa a 5ª: 30 de elevi fiecare însoțit de cel puțin un adult (erau și copii veniți cu mamă, tată și unii și cu bunică). Aici copiii pînă în clasa a 4ª au învățat la altă școală, deci totul era nou pentru ei( școală,profesori,colegi) și adulții își fac griji din această cauză. Sala arhiplină, o pădure de oameni priveau la Doamna dirigintă, care ne comunica informații de interes general pentru copii și părinți. Pe la jumătate de adunare, un funcționar a luat copiii să le facă excursie prin școală, iar noi am rămas să discutăm cu diriginta dubiile și neclaritățile. Trecuse mai mult de-o oră jumate și eu tot la adunare eram. Priveam la cei peste 30 de adulți, îmi aminteam că tot așa a fost și pe când fecioru-meu venise pentru prima oară în această școală, și mă gândeam, oare câți dintre ei se vor prezenta la adunare când odraslele vor fi in clasa a 12ª.

**

De la adunare, alerg într-un suflet la lucru. La ușa agenției mă așteaptă cuminte un client.

-Bună ziua!

-Buna Ziua!

-Mă scuzați de întârziere, dar am fost la adunare de părinți!

– Apoi așa-i la inceput de an, trebuie să smulgă bani din bieții părinți, zice domnul, oftând din greu. Am și eu doi copii la Moldova, slavă Domnului că-s mari și au ieșit din școală.

-Nu, că bani n-au cerut.

-Apoi dară la ce au mai făcut adunare? Se minunează omul ca de-o poznă.

**

În Moldova școala s-a început, ca de obicei, la 1 septembrie, dar și acum, mai urmăresc pe FB comentarii și nemultămiri, despre colectarea banilor de la părinți, pentru necesitățile școlii. De 12 ani mă tot duc la adunări de părinți aici în Portugalia. Ni se dă liste cu materialul necesar copiilor pentru a participa la diferitele lecții și activități și noi le cumpărăm. Uneori când merg copiii la cinema ori în excursie cu toată clasa, le dăm câte un euro ori doi pentru un suc ori o înghețată. Atât!!!

Știu că mulți învinuesc învățătorii în acțiunile astea de colectare a banilor de la părinți, poate unii or fi avînd vreo vină, nu mă apuc să vorbesc pentru toți, dar pot să povestesc din propria experiență. Cu vreo 20 de ani în urmă am lucrat și eu timp de un an învățătoare la una din școlile din Chișinău. La fiecare adunare, trebuia să trec prin penibilul moment de a cere bani de la părinți( pentru perdele, reparația clasei, reparația școlii, cumpărarea celor necesare pentru materialul didactic, etc.) și nu o făceam din inițiativă proprie, erau indicații de la direcția școlii. Scriind aceste rânduri, și numărând câți ani au trecut de atunci, constat cu tristețe, că așa și nu s-a mai schimbat nimic în 20 de ani. Însă această modă nu a fost mereu în școlile Moldovei. Îmi mai amintesc și de cei peste 20 de ani lucrați de mama mea ca învățătoare la sat. Ea nu umbla să ceară de la părinți bani la fiecare adunare, nici din inițiativă propărie, nici din indicația direcției. La început de an și la sfârșit primea flori din grădina elevilor, iar la sarbatorile de iarnă, cum flori in grădină nu erau, primea câteva flori artificiale( unele dintre ele le mai păstrează și astăzi, ca amintire a anilor dedicați școlii, și a recunoștinței sutelor de copii trecuți prin ”mâinile” ei).

Acum însă, cu părere de rău, aceast obicei de colectare a banilor, face parte din viața majorității școlilor din țara noastră.

 

P.S. Nici până în ziua de azi nu am înțeles de ce trebuie perdele și față de masă într-o sală de clasă.