Sărbătorim Femeia

Și iar a început euforia floricelelor, cadourilor virtuale si a felicitărilor pe rețelele sociale, cu ocazia Zilei Internaționale a Femeii. De cele mai multe ori, ne felicităm noi femeile între noi, dar nici bărbații nu uită de sărbătoare. E bine, e plăcut  să primești flori și atenții. E trist, însă, că această sărbătoare,precum și cunoștințele multora dintre noi despre ea, se reduc la cadouri, flori și felicitări, de multe ori false. 08_03_DIA_INTERNACIONAL_DA_MULHER

Cîte dintre noi, femeile,  cunoaștem ”drumul ” acestei sărbători, cand, de unde și mai ales de ce? Cunoaștem noi oare cîte dintre femei au luptat, au suferit și au murit pentru ca noi, femeile de astăzi să avem mai multă libertate și mai multe drepturi? Și aici nu mă refer la toate femeile prezentului, căci în plin secol  XXI milioane de femei din diferite părți ale lumii, încă nu știu ce-i drepturi, instruire și libertate.

La Moldova, cu această ocazie, e zi liberă. Toată lumea sărbătorește FEMEIA. În Europa se lucrează, se sărbătorește după lucru, nu se face mare pafos din aceasta. Și acum, stau eu așa și mă gîndesc, oare o fi fiind mai respectată Femeia la Moldova, decît in alte tări europene unde sărbătoririle sunt mult mai modeste?

Cîte femei nu ies din bucătărie o întreagă ”Zi a Femeii” pentru ca după sărbătorire, să mai stea o bucată de noapte să spele vasele? (Cer scuze de la bărbații care măcar în această zi își scutesc femeile iubite de această  ”indatorire” pe care a căpătat-o femeia numai pentru că s-a născut femeie).

Cîte ajung la spital ori își oblojesc rănule acasă din rușine, după o felicitare mai specială din partea bărbatului iubit? Niciodată nu am înțeles cum Barbatul, care atît de frumos cîntă Femeia in poezii, cîntece, romane,… poate s-o îmjosească și s-o distrugă cu atîta ură și furie în viața de zi cu zi.

Îmi pare rău dacă cuvintele mele sună cam dur și pesimist. Eu nu sunt deloc pesimistă, sunt realistă, încerc să vad lucrurile așa cum sunt ele, atunci cînd dăm la o parte buchețelele de flori și felicitările aprinse. Nu am nimic împotriva sărbătorii și a felicitărilor sincere, o sărbătoresc și eu din copilărie. Aș vrea doar ca fiecare dintre noi să conștientizăm că ziua femeii nu este numai la 8 Martie, vorba rusului –   ”Молчи женщина, твой день – 8 марта” *,ci în fircare zi. Fiecare zi trăită în pace, dragoste și bună înțelegere este o zi specială atît pentru femei cît și pentru bărbați. Și atunci cînd ne e dor de sărbătoare să ne-o facem, să nu așteptăm 8 Martie, 23 Februarie, ori altă sărbătoare.  Iar la 8 Martie să sărbătorim progresul , egalitatea în drepturi și libertatea femeii  acolo unde au ajuns și să le dorim femeilor care încă nu se bucură de așa ceva să vină cît mai repede civilizația și bunul simț și în societățile lor.

*Taci  femeie, ziua ta este 8 Martie.

Sursa foto  imagini google

Vine,vine primavara

Pe aripile vântului de iarnă care pleacă din Moldova  mi-a ajuns și mie în cutia poștală(cea adevărată, nu virtuală) un răvaș din Moldova. Cu o felicitare de primăvară, după cum dictează obiceiul, și cu o scrisoare scrisă din suflet acolo la o cafenea din Chișinău și citită cu sufletul  la gură aici în Portugalia.

Cât de bine scrie ea de primăvară, de ceea ce este primăvara pentru un moldovean, mai ales cel de la sat, care vede primăvara câmpiilor și pădurilor, gradinilor și livezilor. O simte de jos, de pe pămînt, nu de la etaj si nu de pe drumurile asfaltate. Cum simte fericire și primăvară în suflet tatăl ei, care îi povestește emoționat de cele cîteva firicele de ghiocei din grădină. Iar eu citind mi l-am închipuit cum trece el de câteva ori pe zi pe lângă acele firicele firave și le admiră, și se bucură, dar nu le rupe ca să le aducă in casă caci,”Nu poți tu să rupi primăvara din grădină și sufletul omului de la țară” (din scrisoarea primită, cuvânt în cuvâmt).  Și își mai amintește, și-mi amintește și mie, de primăvara Ruxandei  cu legăturica de mazăre pentru semănat, cucorii din cer, brândușele din grădină și dragostea încolțită în suflet pentru Gheorghe, din Frunze de dor, a lui Druță.  Știe Druță ăsta să scrie viu despre moldoveanul nostru, despre trăirile și valorile lui.

Cineva mi-a zis că nu-l citește pe Druță din principiu, căci ce mă rog scrie el atâta despre țară și tăran, dacă a ales s-o părăsească și să locuiască departe de ea. Dar eu îl citesc cu mare plăcere și tare-mi place stilul lui, modul viu și colorat de a descrie viața de acasă. Poate faptul că a fost mult timp departe de țară il face s-o descrie așa frumos, datorită acelei nostalgii care se trezește atunci când ești departe de locurile dragi.

În sudul Portugalie, la Algarve, Primăvara aproape nu se simte. Chiar și lumea vorbește mai mult de vară și iarnă și mai puțin de primăvară și toamnă.Vara și iarna sunt lungi, una călduroasă, secetoasă și foarte aglomerată, iar alta ploioasă, răcoroasă și cu puțini turiști, iar celelalte doua anotimpuri sunt scurte și aproape nesimțite, un fel de trecere de la cald la răcoare și iar la cald. După calendar, Primăvara, aici începe pe 21 Martie.

Pentru mine, formal așa și a rămas începutul Primăverii pe 1 Martie, ca la Moldova, cu mărțișorul care-l pun în piept, chiar dacă nimeni în jur nu-l amendoeiras2poartă, iar unii curioși mă întreabă ce-i aceasta și de ce-l port.

Dar în suflet…, în suflet primăvara mea începe pe la jumătatea lui februarie, odată cu înforitul migdalului, care-mi amintește de copacii înfloriți din jurul casei părintești, din ogrăzile gospodarilor din sat, din livezile din jurul satului și de cântecelul din copilărie:

Vine,vine primăvara

Se așterne-n toată țara…

Să aveți o Primăvară cât mai caldă, pașnică și înfloritoare!!!