Calatorie la Italia

                                      „Călătoria nu este niciodată o problemă de bani, ci de curaj.”

                                                                                                                                 Paulo Coelho.

”Calatoria este o plăcere foarte scumpă”, gândesc unii ori poate chiar majoritatea dintre noi. Și eu m-am ținut de așa idee mulți ani. Dorința de a călători a fost mereu prezentă, dar numai la gândul de a fixa o zi și un destin de vacanță, mă apuca panica. De unde atâția bani, dacă mă hotărăsc voi îndura foame câteva luni.

GREȘIT! Foarte greșit!

Dacă ești din fire lenos și alintat, vrei totul de-a gata pe farfurioară, să te ducă cineva de mânuță să-ți arate cu degetul unde și la ce să te uiți, dacă nu accepți decât hotele de lux și ”all inclusive”, apoi da, îți va ieși călătoria scumpă. În așa caz ori ai bani, ori stai acasă și privești destinele de vacanță la televizor sau compiuter.

Dar dacă nu te sperie necunoscutul și noul, ba chiar ramâi entusiasmat la ideea de a descoperi totul singur, atunci vei cheltui pentru o familie, cam cât unui alintat ii trebuie pentru o singură persoană. Și asta nu v-o spun așa, de foaie ferde lobodă, din neavând ce face, ci din propria experiență. Cel mai greu pas este să te hotărăști.

Doar nu este neapărat să mergi în fiecare an la Hawai sau Australia. Atâtea lucruri interesante, nevăzute de tine sunt chiar alături, în țara unde trăești, în țările de alături, etc.

Luând drept exemplu, cazul meu, persoană cu traiul într-o țară europeană cu un salariu mediu și doi copii.

Decizi când dorești, ori poți să călătorești. Faci o listă a destinelor dorite. Deschizi netul ori mergi la agenția de turism(cei care locuesc în orășelul meu, vă invit la agenția unde lucrez eu J) și cu multitudinea companiilor de Low cost descoperi, în care direcție te costă cel mai ieftin zborul. Prima parte ai hotărât-o.

Acum cazarea, ai pe cineva cunoscut acolo unde pleci? Nu ezita sa-l contactezi pentru informații, despre hotele, pensiuni, restaurante, locuri pitorești, modalitatea de deplasare, puncte de reper, etc. Un sfat de la persoana de pe loc face cât o comoară. ( Asta am învațat-o tot din experiența proprie, dintr-un ”cucui” căpătat, în călătorie. Pentru ca mi-a fost oarecum rușine să incomodez o fosta colega de liceu, fapt pentru care am luat peste urechi de la ea, nu am reușit sa vad Veneția chiar așa cum ar fi trebuit, dar omul cât trăește-nvață).

Când alegi hotelul, nu e neaparat să fie in centru, principalul să fie cât mai aproape de o oprire de autocare ori metro. Câștigi iar în preț. Astea sunt 2 părți mai costisitoare. Acum nu-ți rămâne decât sa dedici câteva ore din timpul liber pentru a-ți croi un plan de acțiune.

Internetul, când știi să-l folosești, face minuni, îți dă ”mură în gură”. Orarul transferelor de la si pana la aeroport, locuri de interes turistic, orarul muzeelor și prețul biletelor. Rutele autocarelor de excursie și orce te-ar interesa.

Eu am avut o săptămână de vis cu copii la Italia. Am ales să stau la Brescia, la invitația unor persoane excepționale. În fiecare dimineață luam trenul spre un alt orășel( Milan, Verona,Veneția), iar seara tot cu trenul ne întorceam la Brescia. Am obosit ca niște cai de curse, dar am venit mulțumiți și cu energie nouă și impresii de neuitat. Ne-am săturat de pizza, am văzut locuri pitorești , locuri istorice, locuri de poveste.

Am cheltuit bani? Bineînțeles, a trebuit să renunț la unele lucruri extra,dar nu a fost o cheltuială ieșită din comun, care să mă facă să duc foame ori să mă lipsesc de strictul necesar. Până la urmă dacă e să alegi între a-ți reînoi garderoba ori mobila din casă și o călătorie, eu mereu voi alege călătoria. Nu se compară senzațiile dobândite într-o călătorie cu cele pe care le ai când îți cumperi un lucru nou.

P.S. Chiar dacă nu locuiți în orășelul meu, puteți să mă contactați cu privire la călătorii. În zilele noastre distanța deja nu mai este o barieră de comunicare.

Duomo Milan

DSC03863

Venetia

 

DSC03907

Arena, Verona

20160324_130333

Sermione

sermione1

Sursa imagini: arhiva familiei.

De Paști

Fiecare sărbătoare are tradițiile și particularitățile sale, care diferă de la țară la țară, de la sat la sat și de la casă la casă.  Nu zic de oraș, căci acolo e o multitudine de obiceiuri adunate la un loc din diferite regiuni ale țării. Tradițiile strămoșești, trec de la o generație la alta, mai ales datorită satului. El, Satul, a avut dintotdeauna misiunea de a păstra cît mai intacte datinile și de a le transmite tinerilor așa cum le-a apucat incă de hăt timp. Cînd mă gîndesc la Paști, mă gîndesc la satul copilăriei, la  soare, la primăvară , la anticiparea bunătăților de Paști – pască, cozonac, miel și oua colorate. Bunica în fiecare an cocea cozonăcei mici, ca niște ciupercuțe, înfrumusețați cu spuma de ou și zahăr pentru fuecare nepoțel și nepoțică. Noi, nepoții, eram mulți și abia acum îmi dau seamă, cîtă muncă, dar și cîtă dragoste punea ea in fiecare cozonăcel. Făcea si mama acasă pască și cozonac, dar cel dat de bunica, mîncat în compania verișorilor, parcă tot era mai bun. Cînd bunica n-a mai fost, mama a început să facă, în afară de cozonacii mari, cîte unul mic pentru noi. Eu eram cu misiunea de a-i înfrumuseța cu spuma de ou, mmmmmmm ce mai bunătate! O picătură pe cozonac, alta în gură și tot așa pînă mi se făcea rău de atîta dulce. Și se umplea casa de lumină, miros și de culoare. Pentru ca  mai are fiecare sărbătoare și mirosul și culoarea ei. Paștele e roșu și luminos. Are un miros inconfundabil de pască, cozonac și miel abia scoase din cuptor.

Deja sunt ani de zile de cînd fac Paștele departe de țară , de sat și de casa părintească. În fiecare an încerc să readuc acel miros în casa mea, în mijlocul unui oraș de la ”capătul pămîntului”.   În ziua de Paști, dar mai ales în seara din ajun, cînd deja e totul gata pentru sărbătoare , în aer se simte acea aromă a copilăriei, acea mireasmă care aduce amintiri, pe care o iei cu tine la biserică în coșulețul cu bunătăți. Iar în minte sună frumoasa melodie:

Hristos a înviat din morți

Cu moartea pe moarte călcînd

Și celor din morminte

Viață dăruindu-le…

Copiilor mei, le pare oarecum straniu, dar și interesant, insistența mea de a merge la miez de noapte la biserică pentru a aduce spre dimineață coșulețul cu cele sfințite; lighenașul cu oul roși și cel alb și cu cîteva monede, în care trebuie să se spele în dimineața Paștelui pentru a fi frumoși, sănătoși și îndestulați în viitor; ritualul de a mînca mai întîi din darurile sfinte trei zile la rînd și apoi din cealaltă mîncare.

Sper, cînd vor crește mari, cînd vor pleca la casa lor, să ia cu ei aceste tradiții frumoase, chiar daca lumea de astăzi are tot mai mult tendința de a uita obiceiurile stramoșilor.paste fericit

Hristos a înviat!!!