Biciul ori prăjitura?

”Lauda este soarele care ne face să rodim.”

George Meredith

 

Copila mea a așteptat să se încheie anul școlar ca să-mi pună o întrebare interesantă.

-Mamă, de ce, de cele mai multe ori, adulții critică și de foarte puține ori ne laudă?

Eu, cînd a pus întrebarea m-am supărat un pic, luînd întrebarea ca o piatra aruncată în grădina mea:

– Vrei să spui că eu nu te laud cînd faci lucrurile bine?

– Nu mă refeream la tine, nu ești singurul adult în viața mea. Uite, în școala primară, profesorul nostru tare se mai supăra pe noi și ne certa cînd ne purtam urît ori făceam ceva greșit. Dar și de fiecare dată cînd făceam lucrurile bine, ne lăuda. Pe noi lauda lui ne ajuta mult mai mult decît criticile și supărările, pentru că îl iubeam, îl respectam și aprecierea din partea lui era ceva deosebit.

În clasa a cincea am avut mai mulți profesori, și foarte puțini dintre ei ne lăudau, ne apreciau, în momentele de succes. Dacă facem ceva greșit ne critică, dacă totul e bine și corect pur și simplu tac și merge lecția mai departe.

Și m-am blocat pentru cîteva minute. Ce să-i zici unui copil? Ceea ce unii profesori și părinți declară pe această temă: ”Copilul dacă îl lauzi prea mult își ia nasul la purtare!” ?

Nu sunt de acord cu aceasta.

Să-i zic cinstit cum stau lucrurile? Că unii  pedagogi și-au ales profesia neținînd seama de criteriul principal in alegerea profesiei de dascăl, și anume- DRAGOSTEA PENTRU COPII! Tot nu am vrut, căci mai are mulți ani de școală înainte, iar respectul față de profesori e foarte important în viața elevului.

De aceea pur și simplu i-am spus că fiecare profesor are metode diferite de predare și relaționare cu elevii. Dar aceasta nu înseamna că trebuie sa te indispui și să nu depui efort in indatoririle tale ca elev. Pentru că pînă la urmă efortul îl faci pentru tine, nu pentru notă, nu pentru aprecierea cuiva.

Răspunsul ei genial:

– Ai dreptate, dar un cuvînt de bine întotdeauna te ajută mult.

Cît adevăr la un copil de 11 ani. De ce oare mulți profesori  se uită la copiii din clasele mai mari, ca la niște adulți. Numai pentru faptul că a ieșit din primară el nu s-a maturizat peste noapte.

Mai ales că un cuvînd de bine ajută considerabil și celor adulți.

Din curiozitate am întrebat-o de ce mi-a zis de aceasta numai la sfîrșit de an școlar.

– Am vrut să văd dacă măcar la sfîrșit de an vor fi mai darnici cu laudele.

Adică, le-a mai dat o șansă.

Iar noi adulții, profesori, părinți, educatori, avem oare întotdeauna răbdarea necesară ca să nu criticăm și să nu ne enervăm la orice moment? Ca să le acordăm șansa de a învăța încet, uneori chiar și prin greșeli?