Drumul spre casă 2, sau „Când n-ai cap vai de picioare”

Proverbul acesta mi se tot învârtea prin minte, mai ales când am ajuns la cea de-a doua parte a celor 7 km de drum, soarele ardea tot mai mult creștetele noastre neprotejate iar gentile, care nu aveau mai mult de 5kg, începuseră să cântărească tone.

Ei, dar s-o luăm de la capăt.

Avionul de la Lisabona, ajunge vara la Chișinău cam odată cu răsăritul soarelui. Pe la 7 dimineța deja eram la gara auto din Orhei. Întreb de fic-mea:

-Dăm geanta la rutiera care pleaca pe la 12 în sat și mergem să ne plimbăm puțin prin Orhei?

– Nuuuuuu. Vreau mai repede la bunica, ce mare treabă o să vedem la Orhei?

Din gară iese o doamnă și ne întreabă dacă dorim să lăsăm gențile la camera de păstrare. Eu mă mai uit o dată întrebător la generația tânără care îmi dă de înțeles că nu și-a schimbat părerea.

Prima rutieră care trece pe la cotitura spre sat vine repede, dar ne anunță că locuri are numai în picioare.

-Ai auzit?, îmi întreb orășeanca cu speranța că poate măcar acum o iau la plimbare prin centru Orheiului.

-Ei și? Mergem și în picioare!, răspunde răspicat copila.

Ne urcăm, ne înghesuim, căutăm de ce să ne ținem ca să nu cădem ca sacii de cartofi la fiecare cotitura și de aici începe aventura.

(Un sfat mic pentru părinți cu copii mari: Faptul că odrasla dumneavoastra e mai lungă ca voi, încă nu înseamnă că poate fi lăsată să ia decizii, mai ales în situații în care are de suferit și organizmul vostru.)

Aventurieri ca noi s-au mai găsit vreo câțiva, așa că eram ca popușoii tineri înainte de primul prășit, desișori și dreptișori. Eu, dă, mă rog, nu eram pentru prima oară în așa o situație. Dar zic, ia să te văd eu domnișoară ce-ai să-mi cânți la primul hop ori la prima cotitura. Trecem jumate de drum, se clatină, se zdruncină, se îngălbenește dar tace. Simt praful din rutieră pe piele, pe haine și în fundul plămânilor, mă uit la fic-mea, ea se uită la mine, o văd că nu-i deloc încântată, dar tace stoică.

Ajunse la drumul spre sat și jos din rutieră, am stat câteva minute mute, respirând profund și delectându-ne cu priveliștea. Verde de toate nuanțele, galben aprins și multe alte culori foșneau și răspândeau un miros divin în jurul nostru.

-Mamă, în sfârșit miroase a Moldova!!! Uite ce frumusețe, da tu Orhei, Orhei.

Tac, aici are copchilu dreptate. Eram la începutul ”drumului meu spre casa”, acelui drum care are o istorie la fiecare cotitură.

-Ne pornim incet pe jos, căci valizele nu sunt prea grele și cred că ne ajunge vreo mașină si o oprim, îi zic domniței.

-Să nu îndrăznești să oprești pe nimeni. Tu chiar nu vezi ce frumusețe, cănd o să mai avem ocazia să fim în așa un rai de simțuri și culori.

Și aici imi vine alt proverb: ”Ia seama ce-ți dorești căci ar putea să se îndeplinească”.

Prima parte a drumului a fost floare la ureche, răcoarea dimineții, umbra copacilor, drum la vale, mai ceva ca o poveste. Eu povesteam cum am făcut de sute de ori acest drum și de cele mai multe ori pe jos. Ea punând întrebări și minunându-se de toate florile și gâzele.

-Mam, iaca mă uit la valiza aceasta a noastra roșie și fix parcă suntem doua Cleopatre, hai să cântăm.

Și s-a pornit concertul. Urlătură nu șagă, treceam de la un cântec la altul fără să răsuflăm:

-Ghiță, te-aștept deseară la portiță…..

-Da trenul tuc,tuc,tuc…..

-De ziua ta, ziua ta,ziua ta…..

-Toarnă Constantine……

-Și așa-mi vine câteodata ….

-Ioane, Ioane……

Am cântat tot ce ne-am amintit in română. Nici nu știam că fic-mea cunoaște atâtea cântece moldovenești. Tot au servit la ceva vacanțele la bunica fără compiuter și cu ”O melodie pentru tine” în fiecare zi la radiou. Curgea cântecul, valea se termina iar soarele înfierbânta tot mai tare. Ajunse în dreptul satului de baștină a mamei mele îi dau ideea cântăreței mai tinere să mergem la mătușa mea să ne odihnim și să ieșim când vine rutiera.

-Ei mam, deja am mers jumate de drum, hai că acuș ajungem.

Și iar mă las convinsă cu toate că mă uitam cam cu neîncredere la dealul care urma și la soarele care ardea.

Trecem de satul care ne-ar fi putut salva de arșiță și ajungem la dealul prăfuit și fără pic de umbră. Cântecul a muțit, pașii s-au domolit, gențile au devenit mai grele.

-Auzi, mamă, mătincă se aude o mașină, hai s-o oprim.

-Hai.

Numai că, mașina a trecut ca un fulger ridicând un nor de praf și ignorând mâinile noastre facând semn cu disperare. Și tot cam așa au mai trecut vreo 4. Mă uit eu la eroina de dimineață, greu gâfâie. Șterge fruntea cu podul palmei împrăștiind și mai rău praful:

-Parcă părea mai aproape satul bunicăi.

-Hai, că mai avem un pic și ajungem la asfalt. Acolo va fi mai ușor, căci punem gențile jos și merg ușor pe roticele.

-Îhî, deam de când zici tu un pic, un pic și nu mai vine asfaltul.

-Hai să mai cântăm un chic, vin eu cu ideea.

-Nu mai pot nici cânta, nici merge nici geanta s-o duc nu mai pot.

Mi se face milă, cu toate că e cât mine de lungă, îi iau geanta din mână și pornim, ea cu un rucsac mic cu un pieptene în el, eu cu două valize una roșie și una neagră. Mergem în tăcere, prin gând încep să roiască fel de fel de gânduri: grele-s, măi, gențile astea și au numai vreo cinci kile fiecare; ei dar măcar se combină culorile; de ce oare am ajuns la 40 de ani dar minte încă nu am adunat; ea cu ideile și eu ca măgarul cu gențile, pardon, ca măgărița.

Ajungem la asfalt, îi pun în tăcere o valiză în mână și mergem mai departe. Iar îi vale, gențile alunecă ușor pe roticele, se vede satul în vale, ne uităm una la alta și pufnim în râs.

-Știi, fic-mio, este un proverb românesc: ”Când nu-i cap vai de picioare”, cam așa am pățit-o și noi.

-În schimb atâta frumusețe în jur, așa un miros, așa un aer curat!, oftează domnița cu admirație.

-Mda, deci ”Când nu-i cap vai de picioare”, în schimb câtă alinare sufletului…

*Sursă imagini: arhiva personală

 

2 gânduri despre &8222;Drumul spre casă 2, sau „Când n-ai cap vai de picioare”&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s