Eu și harta

Înainte de fiecare călătorie spre locuri necunoscute ori puțin cunoscute, eu îmi fac ”tema pentru acasă” și mă documentez despre ce trebuie să vedem, pregătesc informații și hărți cum și unde să ajungem. Cu toate acestea, dacă întrebați copii mei despre ce le-a plăcut cel mai mult în călătoria în Italia, de exemplu, ei răspund acelaș lucru:

-Cum mama se pierdea prin oraș cu tot cu hartă!

Și printre hohote de râs încep:

-In Milan ne-am pierdut de câteva ori, pentru că mama mergea un pic dupa hartă și pe urma se începea: ia uite în dreapta ce biserică frumoasă, dar mai încolo ce perete vechi, vai dar în stânga este o ruina,..o floricică, un copăcel…..acum nu ne mai întoarcem mergem pe de-a dreptul că oricum ieșim unde ne trebuie. Și ne pomeneam cu totul în altă parte.

-Îți amintești la Veneția? Am mers de 3 ori pe acelaș poduleț și de fiecare dată, mama cu harta în mână era 100% sigură că ”e pe aici”.

-Dar cum vorbea mama italiana englezată, când întreba drumul…”Buongiorno, mi scusi, train station, per favore”…

Și cam așa râd odraslele mele de mine( bineînșeles că înflorind un pic) și râd și eu cu dânșii.

Ultima călătorie, la Madrid, am făcut-o împreună cu nașii fiicei mele. Eu, cum deja am mai fost de câteva ori, știam cam pe unde trebuia să ne ducem, dar, pentru orice eventualitate mi-am pregătit căteva hărți. La aeroport, așteptând avionul, scot hărțile și mă laud: uite mai întăi mergem la Parcul El Retiro, pe urmă Plaza Mayor, Mercado San Miguel, Palatul Regal.

Fic-mea se uită la mine, se uită la ei și zice:

-Eu nu m-aș increde prea mult în hărțile mamei, că ea, cu hartă ori fără, oricum o sa ne prăpădească prin Madrid.

Vorbele i s-au adeverit chiar în parcul El Retiro,

Palácio de Cristal del Retiro

când i-am învârtit de doua ori pe aceeași alee și în oraș, când m-am abătut de câteva ori de la hartă. Noroc de copil care mi-a confiscat hărțile și a început să ne ducă ea, și noroc de mobilul lui nan-su cu internet si gps, altfel nu vedeau ei nici jumate din cele plănuite.

Da eu nu-s de vină că nu merg numai după hartă. Harta îi una dar în orașele vechi numai ridici ochii de pe hartă și vezi o căsuță veche pe o străduță tot veche. Iar mai încolo o biserică, un monument, un museu, etc. Ei și cum să treci așa pe alături fără să tragi măcar cu coada ochiului. Și dacă la toate astea mai adaugi și simțul meu ”excelent” de orientare în spațiu apoi se primește o călătorie foarte veselă.

Bine că spaniola mea este un pic mai bună ca italiana și nu prea a avut fic-mea de ce se lega.

În ultima zi a călătoriei, chiar înainte să mergem la aeroport,

podul restaurantului

Podul restaurantului.

datorită darului meu de rătăcire, am reușit să descoperim pe una din străduțele din apropiere de Porta del Sol, un restaurant spectacular.

Clădirea veche, decorațiile, picturile pe pereți tot în stil vechi. Mâncare gustoasă și la preț accesibil.

Uneori e bine să te mai abați de la hartă.

  • Sursă imagini: arhiva personală.