Vis de vară

Fetelor, dacă aveți vreun vis de realizat nu așteptați să vină ”prânțul” să vi-l realizeze. Stuchiți de doua ori în palme și începeți acțiunea. Iar dacă v-a mai binecuvântat soarta cu prietene/cumătre cu care și la râzboi și în cosmos nu ți-i frică să te duci, apoi să mai dea Domnul visuri.

**  

Era ultima seara de vacanșă a Olguței pe meleagurile portugheze. Și trebuia petrecută fata omenește, ca să nu uite vacanța chiar a doua zi după ce se bagă iar cu capul în lucru. Așa ca eu,cumătra mea Lina, Olguța și fiica cumătrei ne-am împodoghit și ne-am dus să tragem câte un Mohito(și nu numai) la despărțire.

Eu nu știu dacă-i drept că bărbații când se adună vorbesc numai de armată, dar vă garantez că, femeile la întrunirile lor nu vorbesc mereu doar de naștere. Noi am vorbit de visurile noastre de copii, de cele care s-au îndeplinit, cele irealizabile și cele care ar fi putut, dar nu au ajuns sa se realizeze.

Olguța cu tristețe:

– Unul din visurile mele, înca de pe când mergeam cu părinții la Marea Neagră, era să mă scald noaptea în mare..

Afară cald, trecut de miezul nopții, cer frumos presărat cu stele și oceanul la doar câteva sute de metri de noi. Ne-am înțeles din priviri. În câteva minute ne învăluia mirosul oceanului, iar sub tălpi simțeam nisipul fin.

Cineva și-a amintit că nu avem costume de baie, celelalte doar au râs. Ne-am uitat în stânga, ne-am uitat în dreapta, nici țipenie de om. În depărtare erau luminile orașului și se auzea vag musica de la discoteca și barurile din apropiere. Pe mal stătea copila cumătrei și trei movilițe de haine, iar în apă în lumina lunii, se bălăceau 3 frumuseți în costumul evei.

Și poate că logic ar fi trebuit să încheiem peripeția aici. Petrecere am facut, visul fetei l-am îndeplinit, acum era momentul să ne ducem fiecare la bârlogul lui. Dapoi, după așa o baie incepuse să ne cam taie la linguriță de foame și ne-am pomenit la mine la bucătărie potolindu-ne foamea și întărindu-ne cu olecuțică de rachiu făcut de mama mea. Cam la al nuștiu câtelea tost de drum bun pentru Olguța, cumătra mea Lina își dă seama că și-a pierdut ceasul. Și când se apucă să ne povestească cu amănunte și cu mare jale, cum a cumpărat ea cu 5 euro o bunătate de ceas la o piață tipic portugheză, și ce cuvinte i-a zis vânzătorul, și cât de mare valoare sufletească are bucățica de metal pentru dânsa apoi nouă ni s-a muiat sufletul de tot.

-Haidem să căutăm ceasul!

Unica minte limpede era fiica cumătrei, destul de mare pentru a consuma alcool și destul de deșteaptă pentru a nu o face. Se uită la noi incredulă:

-La ora aceasta? Pe întuneric, în nisipul mereu bătut de valuri? Mam, lasă ceasul că nu costă nimic. Exact cum ai căuta un ac într-un stog de fân.

Da noi cum să lăsăm așa, femeia, cu sufletul distrus. Hai și gata.

Se urcă iar fata la volan, noi aterizăm pe banca din spate și cu cântece și veselie ajungem la plaja. Noaptea deja era spre sfârșite, încă mai era întuneric, dar se întrezăreau primele semne ale dimineții. Lina se apucase să-i țină o lecție de sentimentalism Olguței, și îi tot explica cum lucrurile fără vreo valoare materială pot să fie importante în viața unui om, și parcă uitase de tot la ce a venit.

Auzind zgomotul tractorului care curăță nisipul și văzând că se îndreaptă spre noi, eu și copila care ne-a fost de șofer și dădacă toată seara, am luat-o repede spre locul unde câteva ore mai devreme ne scăldasem.

Știți vorba moldovenească :” Prost să fii noroc să ai” ? La mine s-a primit un chic diferit: ” Beat să fii, noroc să ai”, pentru că nici acum nu înțeleg cum. Cum, după vreo 3 Mohito și idee nu am câte doze de rachiu moldovenesc, să faci câțiva pași pe plaja întunecată, prin nisipul răvășit de mii de turiști o zi întreagă, să vezi un punctișor mai întunecat, să te apleci și să ridici ceasul pierdut de jos?

Nu știu ce a avut mai mare impact asupra Olguței, scăldatul noaptea în pielea goală în apele oceanului Atlantic ori noi, fete de la avioane, care i-am ajutat să-și îndeplinească visul, dar peste câțiva ani a aterizat cu totul pe aceste meleaguri.

P.S. Fetele care s-au recunoscut in această istorioară, cer scuze dacă undeva, cumva, ceva am încurcat, dar după atîția ani și atâta petrecanie…

2 gânduri despre &8222;Vis de vară&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s