Idei încoronate 1

Și dacă tot a intrat în modă să scriem și să postăm despre noul virus, care a bagat toată omenirea prin bârloagele lor, ap dă să scriu și eu nițel.

Treaba asta la început părea o glumă, vorba unui om ”deștept”: așa olecuțică de probleme cu nasul, și trece.

Când au fost depistate primele cazuri la noi în orășel (pentru cine nu știe, locuiesc la sudul Portugaliei, într-un orășel turistic cu peste 50 000 locuitori) și s-au închis 2 școli, lumea părea parcă îngrijorată, unde nu te întorceai se vorbea doar de virus. În rest, cafenelele lucrau, magazinele lucrau, toți își continuau rutina. Când s-au închis toate școlile în Portugalia (luni 16 martie), agitația a devenit un pic mai mare, lumea încă mai mergea la lucru, dar mai rar prin cafenele și mai des pe la magazine după hârtie de veceu :).

La mine la lucru, haos, zboruri anulate, telefoanele de la lucru și al meu personal se înfierbântau, veneam acasă ucisă. Fic-mea nemulțumită că ea stă acasă iar eu în fiecare zi îi aduc viruși .

Pe la o joi s-a declarat carantină, gata aici s-a schimbat totul radical.

Problemele cu nasul” s-au dovedit serioase.

Fic-mea fericită că eu tot stau acasă și nu răspândesc virus peste tot.

Sâmbătă seara pe mine începe să mă furnice prin gât. Eu sunt calmă, știu care-i motivul, de dimineață mă furnicase prin altă parte a corpului și mi-am spălat coama și am deschis ferestrele. Simptomele eu le cunosc, că am așa furnicături în c..r periodic, și de fiecare dată răcesc. Problema este că ele sunt foarte asemănătoare cu simptomele covidului, iar fic-mea, spre deosebire de mam-sa, e foarte responsabilă în chestiile acestea. Și, m-am trezit cu o morală ținută de la o înălțime de 15 ani, despre iresponsabilitatea mea care m-a pus pe gânduri. Am cotrobăit prin toată casa și am găsit termometrul, sunt ani de zile de când nu l-am mai folosit. Pentru mine răceala e răceală și dacă te ții pe picioare, înseamnă că o să treacă și fără termometru și panică, de aceea nu prea l-am folosit.

37.4 – nu este motiv de panică.

A doua zi gâtul mă doare mai tare, dar temperatură, ori alte simptome nu am. Mâncăm pe rând, toată ziua fiecare în camera lui, numai motanul se plimbă de la una la alta.

-Mam, eu mă duc să beau apă tu nu ieși….Gata, bucătăria liberă poți să te duci.

Eu râd.

-Auzi fic-mio, tu știi că eu dacă mor acum o să mor ”regină” ?

-Adică?

-Dap o să mor încoronată.

Printre hohote de râs

-Mamăăăă! Parcă ești un copil. Uneori am impresia că tu ești mai copil ca mine.

-Se spune că familia fericită este cea care are copii. Cum tu deja ai crescut, trebuie cineva să țină fericirea și echilibru aici în casă.

*

-Sanda, m-am săturat să stau în casă, mă duc să beau o cafea și să scot motanul la plimbare.

-Care plimbare, noi nu plimbăm motanul?

Eu înhaț cafeaua și motanul și ne instalăm la balcon. Fic-mea râde, își ia un ceai și se instalează la celalalt capăt al balconului.

*

Cu cine nu vorbesc zilele acestea, se laudă că fac curățenie generală în casă, care spală perdelele, care curăță parchetul, care vopsește pereții, etc. Fetelor voi ”sovisti” aveți, deam încep să mă simt negospodină de tot ( olecuțică negospodină eu am fost mereu). Gata, va las, mă duc să spăl și eu un capăt de perdică, să fiu în rând cu lumea.

Mâine revin cu situația actualizată despre cine pe cine o bătut : eu răceala ori răceala pe mine. Aveți grijă de voi.

4 gânduri despre &8222;Idei încoronate 1&8221;

  1. Draga mea Maricica, nici nu stiam ca ai darul scrisului. Scrii atât de sincer si atât de fluent, incât e o placere sa citesti. Bravo! Salutari cordiale!!!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s