Patriotism

Patriot – persoană care îşi iubeşte patria şi luptă pentru apărarea şi prosperitatea ei.

(după DEX al limbii române)

Nu sunt patriot.

Cu prima parte a definitiei stau mai bine la partea a doua am eşuat.  Iubesc şi mi-i dor de locul unde m-am născut si unde am crescut, acolo unde m-am format ca persoană unde mi s-a pus temelia la ceea ce sunt acum, ascult cu mândrie si satisfactie noutăti despre succesele Moldovei ori a cetăţenilor ei, mă doare când aud lucruri rele despre Moldova ori comise de moldoveni, mă doare situaţia care există actual in ţara mea natală. Cu toate acestea, nu sunt patriot, pentru că la momentul când am avut de făcut o alegere am ales să plec, să caut o viaţă mai buna în altă parte.

Patrioţi sunt cei care au rămas acolo, pe loc, dar nu din motivul ca nu au putut să plece ci din alegere, chiar dacă au avut această posibilitate de a pleca au ales să rămâna acasă şi să lupte zi de zi pentru prosperitatea ţării.

Am fost întrebată, câţiva ani în urmă, dacă nu doresc să dau lecţii de limbă româna copiilor moldoveni din oraşul nostru.  Ideea îmi plăcuse mult, dar orarul meu de muncă nicicum nu-mi permitea aceasta. În perioada respectivă lucram fără zi de odihnă, aveam liber numai sâmbăta dupa masă. In celelalte zile, copiii mei mă vedeau numai dimineaţa şi seara. Acele ore libere erau unicile când puteam să petrec mai mult timp cu copiii , să mergem  la plimbare, să facem diferite activităti impreună. Deci, am refuzat propunerea. Am fost întrebată unde îmi este simţul patriotic, mi s-a reproşat că pun interesele personale şi familiale mai presus de patriotizm. I-am răspuns:

–          Domnule, X. Dacă te afli aici, la aproape 5000 de kilometri de patrie, înseamna că şi dumneata tot ai pus mai sus interesele familiei faţă de interesele patriei. Deci nu -mi flutura cu steagul patriotismului in faţa ochilor.

M-am întors şi am plecat. Domnul, după ceva timp mi-a trimis un mesaj, cerânduşi scuze pentru incident. Scuzele au fost primite şi am rămas buni cunoscuţi mai departe.

Nu uit de unde am venit, cunosc istoria şi cultura ţării mele, dar respect şi încerc să cunosc cât mai mult din istoria şi cultura ţării care mi-a devenit a doua patrie. Este un principui pe care îl respect: Din momentul ce ai venit in altă ţară atâta timp cât te afli pe teritoriul ei ai obligaţia să-i respecţi cultura si locuitorii.  Întâlnesc des o aşa categorie de „patrioţi”, care consideră că dispreţuind valorile, cultura şi persoanele altei ţări îţi ridici propria ţară in slavă. Nimic nu-i perfect în lumea aceasta. Mă mai revolt şi eu cu unele persoane, cu anumite situaţii care se întâmplă, e normal, dar pentru asta nu dispreţuesc un întreg popor. N-a venit portughezul, italianul, spaniolul sa-ţi bata la uşă şi să te roage sa vii pe capul lui. Tu ai făcut alegerea, tu ai bătut la uşa lui. El ţi-a deschis, el te-a primit fii bun şi respectă-l, când nu-ţi place o anumită situaţie iţi exprimi pretenţiile în mod educat şi respectuos. Iar dacă, după părerea cuiva, ţara în care se află e plină de  proşti, şi nici o instituţie nu funcţionează aşa cum trebuie atunci e simplu, iaţi „ chiloţii pe băţ” şi pleaca acolo unde totul este pe placul tău. S-au cum se spunea cândva pe la noi, pe la Moldova:

„ Valiza, gara, ţara ta natală”.(am adaptat-o un pic la situaţie 🙂 )

Un compatriot de-al meu cu ceva timp în urmă îmi zicea cu convingere că literatura portugheza nu-i nici la picioarele literaturii române(respectivul domn pe lânga cetăţean moldovean deja era şi cetăţea  portughez). Eu, mai diplomat, îl întreb ce a citit din literatura portugheză de şi-a făcut aşa impresie greşita, căci eu propria am citit şi din literatura clasică şi din cea contemporană şi mi-a plăcut mult. N-aş îndrăzni să fac o comparaţie radicala de care-i mai buna, cea portugheză ori cea româna, fiecare are particularităţile ei, stilul ei…

Imi raspunde domnul: – Da nu am citit nimic, nici nu merită să fie citiţi.

–          Dar din literatura româna ce aţi citit?

–          Dapoi, n-am citit nimic de când am terminat şcoala.

–          Atunci, despre ce vorbim noi aici?

***

„Resumindo e concluindo” cum zic portughezii, adica rezumând şi încheind:

multi dintre cei care îşi declara patriotismul în gura mare pe la toate colţurile,

din patriotism nu au nici cât îi negru sub unghie.

100_3169Costumul a fost confecţionat de fiica mea(cu ajutor,clar), din materiale reciclabile, pentru o sărbătoare organizată la şcoală cu tema:

„Fiind diferiţi suntem egali” 100_3176