Idei încoronate 4

Ultima vreme, mă uit la lume mai mult de sus, de la înălțime. E frumos, e liniște, se vede marea, se văd munții, se vede râul. Partea tristă este, că le pot doar vedea din depărtare, nu pot să simt nisipul și să aud valurile mării, nu pot să respir aerul cu miros de eucalipt din munți.

Ieri a trebuit să merg până la lucru și am mers vreo 20 de minute pe jos. Parcă sunt aceleași ulicioare, dar nu le mai recunosc. Nu-mi recunosc orașul luminos, cu oameni veseli și plini de viață. Cafenelele din care, de obicei se auzeau râsete și vorbăraie, ori sunt închise ori vând cafeaua în pahare de unică folosință la ușa. Persoanele, care odinioară intrau în vorbă unii cu alții în timp ce-și serveau cafeaua, acum sunt tăcuți și triști. Păstrează distanța, își iau păharul de plastic ori carton și fug repede care și unde. Străduța pietonală cu magazinașe micuțe care mai ieri mișuna de lume, care zumzăia ca un roi de albini, acum e pustie și mută. Am ajuns să trăim într-o lume mută, tristă și fără copii pe străzi. Maturii mai ies afară, copiii stau de aproape o lună ascunși în case. Nu știu care e situația reală ( nu cred că o vom ști vreodată) și cât timp vom mai fi nevoiți să trăim ca șobolanii ascunși și cu frică de lume, dar mă îngrozește modul cum ne afectează psihologic toată nebunia aceasta.

Sper, din tot sufletul să revenim cât mai curând la viață, sănătoși la minte. Nu mai priviți atâta știrile ,nu mai postați toate grozăviile care le găsiți pe net. Aveți grijă de sănătatea voastră mintală și sufletească. Folosiți mai bine acest timp pentru a citi o carte, pentru a învăța ceva nou, pentru a reflecta. Iar dacă ieșiți in stradă, la magazin ori doar să duceți gunoiul, nu uitați să zâmbiți. Zâmbiți chiar dacă nu cunoașteți persoanele întâlnite, zâmbiți chiar dacă nu întâlniți pe nimeni, zâmbiți pentru câ zâmbetul alungă spaima și neliniștea din sufletele noastre.