Dragoste de altă dată

Vecina mea, Dona Maria, merge cu îndrăzneală pe al optulea deceniu. Este o fire veselă, necătând la greutățile prin care a trecut în viață și la limitările care i le impune vârsta. Cu o minte lucidă și o memorie excepțională, are întotdeauna o poezie, un proverb ori un banc la temă.

Vineri, de 14 Februarie, ne-am întâlnit și am stat un pic de vorbă. Eu aveam un buchet de flori, care i-a atras atenția:

-Uite așa vreau să te vad mereu, fata mea. Astăzi prin oraș umblă toți val vârtej, după flori și cadouri. În vremea tinereței mele nu se sărbătorea dragostea numai o zi pe an, se sărbătorea oricând o simțea lumea în suflet.

-Ei, Dona Maria, bine că măcar o data în an se sărbătorește. Care mai adevărată, care mai falsă, dar măcar își amintește lumea că există și așa un sentiment.

-În vremea mea, erau lucruri de care nu se vorbea, ele se intuiau, se simțeau, se ghiceau. Iar dacă se spuneau, se găsea o modalitate cât mai frumoasă și mai educată pentru a o face. Astăzi, tare le mai place la unii să-și strige dragostea, sincera ori nu prea, de la toate tribunele, ca peste câtva timp să dea cu piciorul chiar acolo unde înainte declara că-i este inima.

-Poate n-o mai fi dispărut cu totul dragostea adevărată, o fi fiind ea pe undeva pe la cineva, dar pe fonul acestor declarații nu se vede, încerc și eu să țin cu vremea noastră.

– Hai să-ți zic ce scrisoare de dragoste am primit eu,când aveam 16 ani, de la un tânăr îndrăgostit de mine.

Aici, fața doamnei s-a schimbat radical, parcă a întinerit cu câțiva ani. Ochii au căpătat ă strălucire deosebită, un zâmbet cald și încântător, i-a atins buzele și a început să recite scrisoare:

”Multstimată, Domnișoara!cartas de amor

Cer iertare pentru îndrăzneala de a vă adresa această scrisoare, dar inima mea este plină de-o dragoste nemaipomenită pentru D-voastră. Sunteți soarele, pentru care mă trezesc dimineața și visul pentru care mă culc seara.Chiar dacă nu voi primi nici un răspuns de la Domnișoară, numai gândul că ochii D-voastră frumoși, vor parcurge aceste rânduri îmi umple sufletul de o fericire nedescrisă.

***

Cu o admirație sincera și un respect profund, îmi iau rămas bun de la cea mai frumoasă domnișoară, pe care ochii mei au văzut-o vreodată.”

(Scrisoarea era mai lungă, dar celelalte rânduri nu mi le amintesc  în întregime și nu vreau să stric cu aproximatiuni originalul.)

M-a privit cu mandrie și satisfacție.

-Am păstrat mult timp această scrisoare, până când a găsit-o soțul meu și a aruncat-o. Nu știa el, că eu am citit-o și recitit-o de atătea ori la acel moment că o aveam în memorie toată, cu fiecare virgulă și punct. Uite așa, draga mea, dragostea era însoțită de mare respect. Astăzi s-a pierdut respectul în toate nu numai în dragoste.

M-a lăsat Dona Maria, fără cuvinte. Vocea ei caldă și visătoare încă mult timp mi-a recitat scrisoarea după aceea.