Remediu băbesc

De două zile, în gospodăria lui Vasile Păpănaș se petrec lucruri stranii. Cam din oră în oră, ori chiar mai des, iese Vasile din casă ca o rachetă de pe Cosmodrom și se îndreaptă spre fundul grădinii unde se află ușurătoarea. Și poate că învălmășeala ar fi trecut neobservată, dar bărbatul era de fiecare dată îmbrăcat într-un halat colorat de-a maică-sii, care de la viteză și vânt fâlfâia în toate părțile și se vedea de deprte.

La a treia zi, pe poartă a intrat grăbită doctorița Lenuța. Mătușa Frăsina chiar de la poartă a început a se văicăra:

-Of, fată hăi, deam nu știu ce să-i fac, orez aproape crud și apă de orez i-am dat și nu-l ajută. Se usucă văzând cu ochii, oare ce l-o apucat săracu?

Ajungând în casă și văzându-l pe Vasile în halatul înflorat Lenuța s-a uitat mirat și întrebător la ambii.

Vasile, palid și cu ochii în fundul capului dar rușinat de-a binelea și de halat și de situație în general a bolmojit sub nas:

-Când mă apucă borfăiala ap nu am timp de nimic.Până ajung la ubornă deam îi mult, dacă mai trebuie sa deschei și să dau pantalonii jos apoi nu mai reușesc la timp. Deam am pățit-o.

Lenuța a făcut întrebările necesare, și i-a lăsat pastile și indicatii despre dieta pentru zilele următoare, apoi a luat-o la fugă spre punctul medical. Acolo, la ușă, deja era așteptată de mătușa Anica, fosta soacră a lui Păpănaș.

-Buna ziua, mătușă. Da, matale ce cauți aici?

-Ei, Lenuță, nici nu știu cum să-ți zic, că mi-i cam rușine. Moșneagul meu s-o încuiet iar. Tu știi că el nu vrea să bee doftorii nici în ruptu capului, după ce s-o umflat ca un balon de la niște doftorii care le-a luat cu vreo 20 de ani în urmă. Dar poate ai ceva așa să-i pun în mâncare ca să nu simtă.

– De când îi constipat?

– Ce ai zis, Lenuță?

– De când s-a încuiat, mătușă, de cănd nu merge afară?

– Aaaaa. Ei, el problema asta o are de mulți ani. Dar mi-o făcut o babă de la sor-mea din sat o amestecătură de ierburi și fructe de soc îmbătate în rachiu de cel tare, fiert de două ori și în fiecare seară, înainte de somn îi puneam două linguri de leac într-un pahar cu apă și el îl bea. Și era tot bine.

– Și acum nu-l mai ajută?

– Ei da. Nu știu ce-am făcut, uituca de mine, cu garafa cu leacuri. De câteva zile n-o găsesc și gata. Ori am pus-o undeva și am uitat, ori mi-o luat-o cineva, că de obicei, o puneam la intrare in beci , chiar pe prima scară.

Doctorița a dat din cap zâmbind:

– Da ce-i cu satul acesta azi. Unul s-a încuiat altul s-a descuiat prea tare. Veneam acum de la fostul matale ginere. De două zile nu iese din veceu, l-a apucat diareea.

– Ce l-a apucat?

– Păntecăria, mătușa, păntecăria. Uite, dacă moș Ion nu vrea tablete, îți dau acest ceai și această tinctură. Ceai îi faci de vreo 4 ori pe zi, iar tinctura ii dai câte o linguriță înainte de fiecare mâncare. Dacă nu-i trece, va trebui să-i dăm ceva mai puternic.

Ajungând acasă, mătușa îi făcu ceai și cât moș Ion își lua ceaiul, ea se porni pe râs cu așa o poftă, așa din senin, că moșul s-a speriat:

-Ce te-a apucat Anică? Ți se duce minte de bătrânețe?

Mătușa a încercat de câteva ori să se liniștească și să-i explice, dar nu se putea opri din râs. Tot dădea din mână, adică amuș îți zic. După câteva momente, când se liniști un pic și după ce își șterse lacrimile, mătușa i-a zis.

-Tot este o legătură între tine și Păpănaș. Tu nu te poți duce afară dar pe el l-a apucat cufureala. Mi-o zis acum doftorița că de câteva zile i s-o dezlegat mațele și stă mai mult la ubornă decât în casă.

Și iar o apucă hohotele pe mătușa Anica.

Moșului nu i-a părut de loc amuzantă situația:

-Cine știe cu cine și ce a crăpat, bețivul dracului. Ferice de Dorica noastră că l-a lăsat la timp și nu și-a stricat viața.

***

Mai trec două zile, moș Ion cu ceaiurile de la Lenuța rezolvă constipația, dar Păpănaș, așa și aleargă din oră în oră în halat colorat până în fundul grădinii. Doctorița Lenuța nu înțelege nimic. Chiar și după ce i-a mărit doza de leacuri, nu sunt schimbări spre bine. Ceva nu era bine, ceva nu spunea Vasile ori nu respecat indicațiile. Decisă să rezolve misterul, Lenuța se apucă de interogații. Mai întâi a vorbit cu mătușa Frăsina, care a asigurat-o că face mâncare după lista care i-a lăsat-o ea în prima zi și medicamentele tot matușa le pregătește și i le dă feciorului. Se mută cu întrebările la Vasile:

-Măi, Vasile, treaba îi gravă. Dacă nu oprim diareea trebuie să te trimit la spital ori mori. Uite în ce hal ai juns. Spune drept ce ai baut și ce ai mâncat în ziua dinaintea problemei?

Vasile se concentrează și enumără tot ce a mâncat in acea zi și deasemenea menționează că a băut și un păhărel de rachiuaș de cel bun și tare. Nimic din cele mentionate ar fi putut provoca diareea. Nici mâncarea, nici rachiul. Lenuța, deja începea să intri în panică, deja vroia să cheme salvarea, cine știe ce problemă gravă are omul.

Vasile sări iar de pe pat și ă tuli afară.

În timp ce ațtepta să revină bolnavul, doctoriței, ii atrase atenția, lângă pat, un pic după perdică, o sticlă stranie cu o etichetă scrisă de mână. Lenuța ridică sticla, încercă să citească eticheta, dar era atât de ferfelițată și ștearsă că nu se înțelegea nimic. Lichidul avea o culoare intunecată, aproape neagra iar la fundul sticlei se vedea ceva foarte asemănător cu plantele. Deschise sticla si o aduse mai aproape de nas, dar o înlătură repede. Era tărie, rachiu ori spirt împreună cu alte adaosuri care dădeau un miros straniu. Vasile se întoarse, abia mergând.

-Da aici ce ai, Vasile?

-Aici îi rachiu de care am băut atunci și de care mai beau si acum câte un păhărel să mă întăresc. Rachiul strânge la pânce, așa zice lumea.

-Măăăi, Vasile, ce are sticla asta în afară de rachiu? Ce ai pus tu acolo?

-Dapoi, că eu nu știu ce are. Mi-o dat-o un prieten cadou.

Toată lumea știa care-s prietenii lui Vasile și doctorița tot. Și mai știa că prietenii lui când au o sticlă de băutură o beau singuri nu o dau la alții. Doctorița îi spuse răspicat:

-Care prieteni? Să sunăm la ei să ne spună. Tu înțelegi că ceea ce-i în sticla asta ar putea să te omoare? Sticla are vreo 2 litre, tu ai băut-o aprope toată. Hai, dacă vrei să scapi cu zile trebuie să aflăm ce-i în sticlă.

Vasile se sperie un pic, dar și să spună de unde-i sticla îi era rușine. Doctorița se uita la el întrebător. Vasile tăcea, dar se vedea că duce o luptă crâncenă între a spune ori nu. În cele din urmă dorința de a trăi și a se lecui a luat vârf rușinii.

-Am furat-o de la soacră-mea. Eram într-o seara cu băieții și cum nu aveam ce bea, am hotărât să mă duc la ei, că știu unde ține cheia. Să mă răzbun pe ghiuji, că din cauza lor, Dorica mea m-a lăsat. După ce am umplut borcanul cu vin din poloboc, la ieșirea din beci am văzut această sticlă și am luat-o. Știam că baba uneori pune nuci și alte ierburi în rachiu să le dea culoare și miros. Am încuiat ușa, am pus cheia la loc și gata. Vinul l-am băut cu băieții, dar garafa am lăsat-o pentrru pohmileală.

Cât Vasile își depăna istoria, doctorița își aminti de mătușa Anica și remediul lui Moș Ion care a dispărut ca prin minune. S-a rezemat de perete, a pus capul în mâini și a început a hohoti. Vasile s-a sperit, a crezut ca plânge:

-Doamna doctor, am să mor? Știi cumva ce-i în garafă?

Lenuța începu să hohotească și mai tare. Ridică capul din palme și printre hohote de râs i-a zis că o să moară de prostie și beție.

A doua zi și încă multe zile după aceasta, satul a tot dus-o într-o veselie. Iar mătușa Anica, a hotărât să nu-l mai dea la poliție pe fostul ginere,caci după spusele ei ”a avut grijă cel de sus să-l pedepsească”. Dar locul cheii de la beci l-a schimbat, așa, pentrru orice eventualitate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s